Unealtă neolitică
”Revoluția
neolitică” s-a bazat pe inventarea și aplicarea unor tehnologii noi, ceea ce a
dus la perfecționarea și diversificarea uneltelor folosite de oameni.
Productivitatea activităților lor a crescut substanțial, cantitatea de hrană
disponibilă a sporit, durata și calitatea vieții oamenilor s-a mărit. Cu
surplusul de hrană, unele animale sălbatice au fost atrase și domesticite, a
început prelucrarea pământului pentru agricultură, armele pentru vânătoare s-au
perfecționat, în comunitățile umane s-au specializat păstorii, vânătorii,
agricultorii, meșteșugarii și alții
asemenea.
Unealta din
imaginea tridimensională este un răzuitor de blănuri, executat din cremene. Cu
acesta, grăsimea de pe dosul blănurilor animalelor vânate se colecta mai
repede, ca și resturile de carne. În timpul prelucrării, blana era așternută pe
un suport de lemn ușor curb și cu marginile rotunjite. După tăbăcire, blănurile
astfel curățate erau mai plăcute la purtat.
Platforma online Sketchfab permite manipularea facilă a imaginii, cu ajutorul cursorului. Rotind imaginea, se vor analiza toate detaliile răzuitorului. Se vede cum, la prelucrarea
pietrei, în partea conică a uneltei s-au lăsat multe muchii, pentru ca aceasta
să adere mai bine la mână. Partea ce are forma unei muchii de topor este
uimitor de bine șlefuită și ascuțită, pentru ca unealta să fie eficientă.
Credem că îndemânarea și viteza de lucru a meșterului pre-istoric era
uluitoare. Muchia uneltei este și astăzi extrem de tăioasă, ceea ce un meseriaș
contemporan ar obține cu greu. Muchia fiind tăioasă și curbată, unealta servea
și la decuparea unor părți din blana prelucrată. Rămâne o taină genul de
material cu care era șlefuită cremenea dură. Cum în vecinătatea Nistrului
piatra este calcaroasă, este de presupus că materialul pentru unealtă fusese
adus din Carpați.
Răzuitorul a
fost găsit în satul Popovțî, raionul Bar (lângă Kopai-gorod, aproape de
Movilău, pe malul stâng al Nistrului) de un om cumsecade, dar fără prea multă
carte, soțul Stasei (Anastasia) Dovbenko, verișoara mamei mele. El l-a scos din
brazda grădinii și l-a păstrat, fără altă cercetare a sitului. În 1967 eram
musafirul acelei familii, fiind rude prin bunica din partea mamei, Mania
(Maria) [v. și www.armoniasuprema.blogspot.com articolul Războiul imaginilor în oglinzi strâmbe (Convertirea identității),
postat în Oct. 2012]. Văzînd curiozitatea mea de om tânăr, gazda a scos
răzuitorul și mi l-a dăruit.
Dumnezeu
să-l odihnească în pace pe Stepan, cel rănit în războiul ruso-finlandez din
1939 !
Dr. ing. Mircea SLĂNINĂ, Iași
